Semiluna Fertilă – „Cornul Abundenței” din Orientul Mijlociu

      Comentariile sunt închise pentru Semiluna Fertilă – „Cornul Abundenței” din Orientul Mijlociu

Semiluna Fertilă este regiunea în Orientul Mijlociu care se curbează, în formă de sfert de lună, de la Golful Persic, prin sudul Irakului de azi, Siria, Liban, Iordania, Israel și nordul Egiptului. Termenul a fost inventat în 1916 de către James Henry în lucrarea sa “Ancient Times: A History of the Early World”.

Semiluna Fertilă este asociată în mod tradițional  cu Grădina Edenului. Semiluna Fertilă este cunoscută şi sub numele de Cornul Abundenţei. În harta de mai jos este prezentat teritoriul Semilunei Fertile.

Cunoscută ca leagănul civilizației, Semiluna Fertiă este considerată ca fiind locul de naştere al agriculturii, urbanizării, scrisului, comerțului, științei, istoriei și religiei. A fost locuită în primă fază în jurul anului 10.000 î.Hr. când agricultura și domesticirea animalelor a început în regiune. Prin anul 9.000 î.Hr. cultivarea de cereale și seminţe sălbatice a ajuns larg răspândită, iar prin 5.000 î.Hr. irigarea culturilor agricole era pe deplin dezvoltată.

În anul 4.500 î.Hr. creşterea ovinelor era practicată pe scară largă. Primele orașe au început să crească în jurul anului 4.500 î.Hr. şi cultivarea grâului și a altor cereale era practicată, pe lângă domesticirea animalelor (până în anul 3.500 î.Hr. imaginea rasei de câine cunoscută ca Saluki apărea în mod regulat pe vaze și alte obiecte de ceramică, precum și picturi). Unul dintre primele oraşe apărute în aceatstă perioadă a fost Uruk (unul dintre cele mai influente oraşe sumeriene).

Solul neobişnuit de fertil din această regiune a încurajat cultivarea grâului, precum și a secarei, orzului și legumelor. Din anul 3.400 î.Hr., preoții – care erau conducătorii orașelor – erau responsabili pentru distribuirea alimentelor și monitorizarea atentă a comerțului.

Din anul 2.300 î.Hr. a început să fie produs săpunul (din seu și cenușă) și utilizat la scară largă pentru igiena personală. Persoanele au început să acorde o atenţie deosebită igienei. Acest lucru era în mod special întâlnit la clasa preoţească – trebuiau să se facă prezentabili în exercitarea funcțiilor lor.

Între anii 2.334 şi 2.279 î.Hr., Sargon din Akkad (Sargon cel Mare) a condus primul imperiu multicultural în Mesopotamia, ceea ce a permis dezvoltarea unor proiecte mari de construcții, lucrări de artă și literatură. Până în anul 2.000 î.Hr., Babilonul a controlat Semiluna Fertilă și regiunea a cunoscut mari progrese în ceea ce priveşte: legea (codul celebru a lui Hammurabi), literatura ( Epopeea lui Ghilgameș), religie, știință și matematică. De la 1.900 la 1.400 î.Hr. comerțul cu Europa, Egipt, Fenicia și subcontinentul Indian a fost înfloritor, rezultând în răspândirea  alfabetului, culturii și religiei în aceste regiuni.

Controlul asupra regiunii s-a schimbat de-a lungul secolelor. În anii 600 î.Hr. asirienii au controlat regiunea Semilunii Fertile, iar prin anul 580 î.Hr., Imperiului Neobabilonian Chaldean sub conducerea lui Nabucodonosor al II-lea a controlat această regiune.

În anul 539 î.Hr. Babilonul a căzut în faţa lui Cirus cel Mare, după bătălia de la Opis și terenurile a căzut sub controlul Imperiului Ahemenid (de asemenea, cunoscut sub numele de Primul Imperiu Persan). Alexandru cel Mare a invadat zona în 334 î.Hr. și  după el Semiluna Fertilă a fost condusă de către parți, printre altele, până la venirea Imperiului Roman. De asemenea regiunea a mai fost cucerită de perșii sasanizi și de către musulmanii arabi.

În anul 2001, bogata zonă cunoscută de secole ca Semiluna Fertilă aprope a dispărut. Doar 10 la suta din ecosistem a mai rămas, potrivit unui studiu bazat pe imagini din satelit ale regiunii. (sursa: news.nationageographic.com)