Regatul Lidia – Cel Mai Puternic Regat din Lume în Secolul VII Î.Hr.

      Comentariile sunt închise pentru Regatul Lidia – Cel Mai Puternic Regat din Lume în Secolul VII Î.Hr.

Lidia a fost un regat în regiunea Anatolia, situat în partea de vest a Asiei Mici, având ca oraș principal Sardes. Lidia a apărut ca un regat neo-hitit după prăbușirea Imperiului Hitit. Potrivit unor surse grecești, numele original al împărăției Lidia a fost Maeonia.

Herodot spunea că “Maeonii” au fost redenumiţi Lidieni după regele lor Lydus, fiul lui Attis. Graniţele Lidiei istorice au variat de-a lungul secolelor. Regatul a fost delimitat în primul rând de Misia, Caria, Frigia și Ionia.

Mai târziu, puterea militară a lui Alyattes și Cresus a extins Lidia într-un imperiu, cu capitala la Sardes, care controla toată Asia Mică la vest de râul Halys, cu excepția Liciei. Sub dominaţia romană, ţara Lidia era cuprinsă între Misia și Caria pe de o parte, și Frigia și Marea Egee pe de altă parte.

Bogățiile Regatului Lidia

Regatul Lidia a ajuns bogat și s-a dezvoltat în prima jumătate a secolului al VII-lea î.Hr., și a devenit cel mai puternic regat din regiune. Ca o sinteză politică și socială a societăților de Est și de Vest, se spune despre Lidia că ar fi fost cea mai interesantă împărăție din Asia Mică. Lidia a devenit cea mai puternică sub dinastia Mermnad, începând aproximativ în anul 685 î.Hr..

În secolul al VI-lea î.Hr. cuceririle Lidiei au transformat regatul într-un imperiu. Cresus, a domnit între 560-547 î.Hr., a ajuns legendar datorită bogăţiei sale, chiar  a devenit sinonim cu bogăția – de aici expresia “bogat ca Cresus”. În jurul anului 550 î.Hr., la începutul domniei sale, Cresus plătit pentru construirea templului lui Artemis din Efes, care a devenit una dintre cele şapte minuni ale lumii antice.

Lydia

De asemenea Cresus este renumit pentru că a întrebat Oracolul de la Delphi dacă ar trebui să meargă la război împotriva Persiei. Cu o ambiguitate tipică oracolul a răspuns că, dacă Cresus ar ataca perșii, ar distruge un mare imperiu. El a plecat la război şi a fost învins în luptă de către Cirus al II-lea al Persiei în 546 î.Hr., regatul Lidiei pierzându-şi autonomia și devenind o satrapie persană.

Astfel, a distrus propriul imperiu. După înfrângerea Persiei de Alexandru al III-lea, rege al Macedoniei, Lidia a fost adusă sub controlul greacilor-macedonenilor. La scurt timp după aceasta, lidienii au fost asimilaţi de către greci, preluând limba greacă și cultura greacă, și cu toate Strabon discută în secolul I d.Hr. despre lidienii ca o etnie, ei nu mai având prea multe din limba lor originală, la acel moment.

Limba Lidiei aparține limbi anatoliene noi, derivate din vechea anatoliană – limbaj hitit, luwian și palaic. Când Imperiul Hitit a căzut, orașe-state anatoliene au început o nouă epocă, cea a coloniștilor indo-europeni în Asia Mică.

Aceste oraşe au fost locuite atât de hetiți indo-europeni dar și de triburi non-indo-europene, cum ar fi hatti, asirieni, sirieni. În secolul al VII-lea î.Hr. secol toţi  indo-europenii din Estul și centrul Anatoliei au fost practic asimilaţi de triburile semite și de alte triburi, și astfel hitiții și luwianii indo-europeni au trebuit să se mute la vest, la malul Mării Egee.

Cea mai importantă influenţă a Lidiei în lumea antică a fost, bogăția sa de aur. Civilizația s-a remarcat în istorie ca “Lidia de Aur”, fascinând şi azi lumea modernă. Ei au realizat descompunerea și purificarea aurului şi argintului existent în depozitele de la râul Pactolus, obținând aur și argint pur.

Artefactele de aur au avut o importanță semnificativă în civilizaţia Lidiană, care a tipărit prima monedă din acest metal prețios. Descoperirile arheologice au arătat că a existat un nivel ridicat de meşteşugărie și de calificare în procesarea aurului, și totodată o lungă experiență.