Sumerienii – Cea Mai Sudică Regiune din Mesopotamia

      Comentariile sunt închise pentru Sumerienii – Cea Mai Sudică Regiune din Mesopotamia

Sumer a fost cea mai sudică regiune din Mesopotamia antică (adică Irak și Kuweit astăzi), care este, în general, considerată leagănul civilizației. Numele vine din limba akkadiană, limba din nordul Mesopotamiei, și înseamnă “ţara regilor civilizaţi”.

Sumerienii îşi spuneau “oamenii cu capete negre” și țara lor, în scrierile cuneiforme, se numea pur și simplu “țara” sau “țara oamenilor cu capete negre”. În Cartea Genezei Sumer este cunoscut sub numele de Șinear. Sumerienii ar fi migrat de la est – fie din India antică sau Iran – iar limba lor nu are vreo legătură cu diferitele grupuri care vorbesc limbi semitice în Orientul Apropiat Antic.

Eridu – Cel Mai Vechi Oraș din Lume

Primul oraş fondat de sumerieni a fost Eridu. Deşi orașul sumerian Uruk este considerată a fi cel mai vechi oraș din lume, mesopotamieni antici considerau Eridu cel mai vechi oraş, fiind locul unde a început civilizaţia.

Regiunea Sumer se crede că ar fi fost prima locuită în jurul anului 4.500 î.Hr., de un popor de origine non-semitică pe care arheologii l-au numit oamenii Ubaid (de la movila excavată de la Al-Ubaid), sau Proto-Euphrateans (adică primii locuitori ai regiunii râului Eufrat).

Săpăturile de la Al-Ubaid și la alte situri din sudul Irakului au descoperit unelte de piatră de la oamenii Ubaid, cum ar fi sape, cuțite și barde și artefacte de lut care includeau seceri, cărămizi, ceramică pictată și figurine.

Oamenii Ubaid au fost prima forță civilizatoare în Sumer, au drenat mlaștinile pentru agricultură, au dezvoltat comerțul și au stabilirea industrii, precum țesătorie, pielărie, metalurgie, zidărie și ceramică. După imigrare oamenilor Ubaid în Mesopotamia, diferite popoare semitice s-au infiltrat pe teritoriul lor, adăugând cultura lor la cultura Ubaid.

Oamenii numiţi sumerieni, a căror limbă a devenit limba dominantă a teritoriului, probabil au venit în Sumer aproximativ în anul 3.000 î.Hr..

despre-sumerieni

Din al III-lea mileniu î.Hr., țara a fost situl a cel puțin 12 orașe-state diferite: Kish, Erec, Ur, Sippar, Akshak, Larak, Nippur, Adab, Umma, Lagash, Bad-tibira și Larsa. Fiecare dintre aceste state au cuprins un oraș și satele și terenurile înconjurătoare ale acestuia și fiecare era închinat propriei divinităţi, al cărei templu era structura centrală a orașului.

Putere politică a aparținut inițial cetățenilor, dar deoarece rivalitatea între diferitele orașe-state a crescut, fiecare adoptat instituția regalității. Un document existent, listele de regi, vorbeşte despre domnia regilor.

Orașsele și dinastiile

Diferitele orașe-state și dinastiile lor de regi au câștigat temporar putere asupra altora. Primul rege care a unit orașele-state a fost Etana, conducătorul Kishului (2.800 î.Hr.). Ulterior, Kish, Erec, Ur și Lagash au luptat pentru influenţă sute de ani, făcând Sumerul vulnerabil la cuceritorii externi, primii find cei din Elam și mai târziu akkadieni, conduși de regele Sargon.

Deși dinastia lui Sargon a durat doar aproximativ 100 de ani, a unit orașe-state și a creat un model de guvernare care a influențat toate civilizaţiile din Orientul Mijlociu.

După ce dinastia Sargon s-a încheiat și Sumer s-a recuperat după invazia devastatoare a semibarbarilor Gutians, orașele-state au devenit din nou independente. Punctul culminant al acestei ere finale a civilizației sumeriane a fost domnia celei de a III-a dinastii Ur, al cărui prim rege, Ur-Nammu, a publicat primul cod de lege descoperit în Mesopotamia.

Când amoriții au cucerit toată Mesopotamia, sumerienii şi-au pierdut identitatea, dar au lăsat cultura succesorilor semitici și au lasat lumii un număr de contribuții tehnologice și culturale, inclusiv primele vehicule cu roți și roata olarului; primul sistem de scriere – cuneiformă; primele coduri de legi și primele orașe-state.