Rocile Magmatice – Ce Sunt și Cum Se Formează?

      Comentariile sunt închise pentru Rocile Magmatice – Ce Sunt și Cum Se Formează?

Rocile magnetice se formează din materia topită numită “magmă”, atunci când se află în adâncime, şi din “lavă”, după ce erupe la suprafaţa Pământului. Rocile magnetice sunt roci primare, adică sunt cele mai vechi roci. Acestea sunt alcătuite, de obicei, din cristale de minerale asociate, a căror mărime depinde de modul şi locul în care magma sau lava s-a răcit.

Magma şi Lava

Magma se formează la mare adâncime în scoarţa terestră sau în partea superioară a mantalei – stratul aflat sub scoarţă. Acolo temperaturile sunt atât de ridicate, încât roca se poate topi. Însă presiunea ridicată de la acele adâncimi poate împiedica magma să devină foarte lichidă.

Magma este un “amestec de sicilaţi topiţi”, compoziţia sa chimică fiind reprezentată în mare parte de siliciu şi oxigen, împreună cu anumite metale, precum aluminiul, calciul, potasiul, sodiul şi fierul, care în combinaţii diferite, formează silicaţii.

Sub presiune, magma se ridică spre suprafaţa terestră şi în cursul acestei deplasări, devine mai lichidă. O parte din magmă ajunge la suprafaţă şi erupe sub formă de lavă, fenomen ce duce la formarea vulcanilor; o mare parte din magmă se răceşte în subteran, formând mase de roci magnetice.

rocile-magmatice

Granulaţia

Rocile magmatice sunt clasificate în funcţie de mărimea granulelor minerale şi de compoziţia chimică. Mărimea şi forma acestor granule constituie structura rocii, iar modul în care granulele minerale se asociază constituie aşa-numita textură a rocii. În unele roci magmatice, toate granulele de minerale au aceeaşi mărime; este posibilă şi situaţia în care, în aceeasşi rocă, granulele minerale au mărimi diferite.

Unele roci sunt alcătuite din granule minuscule, altele au granule a căror dimensiuni se măsoară în centimetri. Dacă magma se răceşte adânc în scoarţa terestră într-o intruziune mare care va reţine căldura pentru mult timp, se vor dezvolta granule mari. Acestea sunt roci cu granulaţie mare, precum granitul şi sienitul, ale căror granule minerale pot fi observate cu ochiul liber.

Rocile cu granulaţie mare sunt cele în care granulele au mărimi de peste 5 mm, deşi uneori sunt mult mai mari. Granulele din pegmatit pot avea un diametru de câţiva centimetri.

Magma care se formază în intruziuni mai mici, de tip sill şi dyke, se va răci mai rapid, iar mărimea granulelor formate astfel variază între 5 mm şi 0,5 mm. Acestea sunt roci cu granulaţie medie. Lava, care a erupt în mediul mai rece de la suprafaţa Pământului, se răceşte foarte rapid şi astfel granulele minerale componente sunt adesea mult mai mici de 0,5 mm.

Bazaltul, riolitul şi andezitul sunt incluse în această categorie. Lava care se răceşte brusc chiar atunci când erupe formează o sticlă vulcanică numită obsidian. Uneori, o rocă are o varietate de mărimi ale granulelor sale, de fapt ce-i conferă o textură atrăgătoare. Dacă magma se răceşte la mare adâncime, se formează granule mari.

Această magmă se poate ridica spre suprafaţă, iar la mică adâncime se răceşte restul magmei, formând granule mai mici care le înconjoară pe cele mai mari. Structura rocii compusă din mari granule incluse într-o matrice cu o granulaţie relativ fină este denumită structură porfirică.

Compoziţia chimică

Rocile magmatice prezintă variaţii în funcţie de compoziţia chimică, acesta fiind cel  de-al doilea critriu în funcţie de care sunt clasificate. Acestea roci sunt compuse din relativ puţine minerale caracteristice.

Cuarţul este adesea important, alături de feldspaţi, mice, amfiboli, mineralele din grupul piroxenilor şi olivina. Există, de asemenea, un mare număr de minerale-accesorii care pot fi întâlnite, însă acestea nu au nicio influenţa asupra clasificării rocilor. Geologii au împrumutat termenii “acid” şi “bazic” din ştiinţa chimiei pentru a defini diferitele grupuri de roci, deşi aceşti termeni au un alt înţeles în geologie.

Rocile acide sunt acelea care au în compoziţie peste 65% silice în cuarţ, feldspaţi şi mice. Rocile intermediare conţin silice în proporţii ce variază de la 65% la 55%, iar rocile bazice între 55% şi 45%. Rocile bazice sunt compuse, în principal, din piroxeni şi felspaţi plagioclazi, cu doar o cantitate foarte mică de cuarţ. Rocile magmatice ultrabazice au un conţinut de silice de sub 45% din compoziţia totală.

Rocile magmatice constante

Două dintre cele mai întâlnite roci magmatice sunt granitul şi bazaltul. Acestea sunt foarte diferite una faţă de cealaltă, fiind totodată componente importante ale scoarţei terestre. Bazaltul este, probabil, cea mai frecventă rocă de pe Pământ, ea acoperind întinsele suprafeţe de pe fundul oceanelor.

Granitul, pe de altă parte, formează continenetele şi se află la baza marilor lanţuri muntoase. Aceste roci sunt diferite şi din alte privinţe – granitul are o culoare pală, o granulaţie mare şi o densitate scăzută, în timp ce bazaltul este închis la culoare, prezintă o granulaţie fină şi o densitate mai ridicată.